Care e păcatul de neiertat?
de R.C. Sproul
Scriptura spune că Hristos a definit păcatul de neiertat ca fiind hula împotriva Duhului Sfânt. Puteţi dezvolta această idee, şi cum ar trebui să mă rog pentru cineva care comite acest păcat?
Există multă confuzie cu privire la păcatul despre care Isus spune că nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare. Unii cred că păcatul de neiertat e uciderea, pentru că Vechiul Testament vorbeşte despre pedepse extrem de aspre împotriva ucigaşului, declarând că acesta trebuie executat, chiar dacă se pocăieşte. Alţii cred că e vorba despre adulter, pentru că adulterul profanează unirea dintre două persoane. Oricât de oribile ar fi aceste păcate, nu cred că ele corespund descrierii de aici, pentru că îl vedem pe Regele David, de exemplu, care e vinovat atât de adulter cât şi de ucidere, şi totuşi e iertat.
Cred că Isus e clar în ceea ce spune. El identifică acest păcat. Ne spune că păcatul în cauză e hula împotriva Duhului Sfânt. Ce înseamnă aceasta? Mai întâi, haideţi să înţelegem că hula sau blasfemia e un păcat care poate fi înfăptuit doar prin cuvinte. E un păcat pe care îl poţi face cu gura sau cu stiloul – e un păcat verbal. Are de‑a face cu rostirea unor cuvinte împotriva Duhului Sfânt. Vă amintiţi că liderii religioşi – preoţii, fariseii şi saducheii – erau cei ce în mod constant se împotriveau lui Isus şi unelteau cum să scape de El. Ei au pus la cale uciderea lui Isus şi în mod constant Îl atacau şi Îl acuzau de tot felul de lucruri. Odată au spus că Isus îl scoate pe Satan din oameni folosindu‑se de puterea lui Satan. În acest moment, e ca şi cum Isus ar fi spus: „Până aici! Am avut răbdare cu voi, am fost îngăduitor cu voi, am fost îndelung-răbdător, dar vă apropiaţi periculos de mult de rostirea unei acuzaţii împotriva Mea care vă va nimici odată pentru totdeauna.” El a spus că orice păcat împotriva Fiului Omului poate fi iertat, dar dacă huleşti împotriva Duhului Sfânt (să pui lucrarea Duhului Sfânt pe seama lui Satan, sau să le consideri egale), eşti terminat. Observaţi de asemenea că, atunci când Isus e pe cruce, El se roagă tocmai pentru cei ce L‑au pus acolo: „Tată, iartă‑i...” De ce? „...căci nu ştiu ce fac!” Iar în Ziua Cincizecimii, atunci când Petru rosteşte puternica sa predică, el vorbeşte despre cei ce L‑au ucis pe Isus că n‑ar fi făcut ce au făcut dacă ar fi ştiut. După Înviere, Duhul Sfânt L‑a înviat pe Isus şi L‑a declarat cu putere ca fiind Hristosul. Dacă citiţi cartea Evrei, veţi vedea că deosebirea dintre hula împotriva lui Hristos şi hula împotriva Duhului Sfânt se diminuează.
Cât despre cei ce au comis „păcatul care duce la moarte”, Biblia spune că nu ni se cere să ne rugăm pentru aceşti oameni. Trebuie să ne rugăm pentru oamenii care fac orice alt păcat, dar dacă vedem pe cineva făcând păcatul care duce la moarte, nu ni se cere să ne rugăm pentru acea persoană. Biblia nu spune că ne e interzis să ne rugăm pentru astfel de oameni, dar nu ni se cere să o facem, şi cred că se referă la acest păcat.
Dumnezeu ne blestemă atunci când nu ascultăm sau doar Îşi opreşte binecuvântarea?
Ce ar putea fi mai rău pentru tine decât ca Dumnezeu să oprească complet şi în întregime toate binecuvântările care vin doar de la El? Ai fi în cea mai rea stare de blestem posibilă. De aceea, după părerea mea, atunci când Îşi opreşte binecuvântarea e acelaşi lucru cu blestemul.
Ne blestemă Dumnezeu atunci când nu Îl ascultăm? În Vechiul Testament, Dumnezeu face un legământ cu poporul Său şi le dă legea Sa. Atunci când le dă legea, El le dă împreună cu legea ceea ce noi numim o sancţiune dublă, adică o sancţiune pozitivă şi o sancţiune negativă. El spune foarte clar: „Dacă ascultaţi de legea Mea, atunci vă voi binecuvânta.” În esenţă, „Binecuvântat vei fi în cetate, binecuvântat vei fi la câmp, binecuvântat vei fi în camera de zi, binecuvântat vei fi în sufragerie, binecuvântat vei fi în bucătărie, binecuvântat vei fi când te vei trezi, binecuvântat vei fi când te vei întoarce acasă, etc.” Dacă citiţi aceste pasaje în Deuteronom, de exemplu, veţi vedea că Dumnezeu promite să‑i binecuvânteze pe cei ce ascultă poruncile Lui.
Apoi Dumnezeu spune: „Dar dacă vei încălca legea Mea, atunci blestemat vei fi la câmp, blestemat vei fi când te vei trezi, blestemat vei fi când vei merge la culcare, etc.” Astfel, Dumnezeul Scripturii este un Dumnezeu care dă binecuvântări şi blesteme. De fapt, întreaga dimensiune a răscumpărării, aşa cum e explicată de Noul Testament, este dezvoltată pe baza acestui motiv al binecuvântării şi blestemului. Ce înseamnă crucea lui Hristos? Pavel ne spune în Galateni că pe cruce, atunci când Isus e părăsit de Tatăl, Isus primeşte întreaga măsură a blestemului lui Dumnezeu împotriva neascultării. Avem un Mântuitor care ia asupra Lui blestemul nostru. Iar întreaga dramă a răscumpărării este aceasta: Hristos ia blestemul meu asupra Lui şi îmi dă mie şi ţie şi tuturor celor ce Îl primesc binecuvântarea pe care Dumnezeu o promite celor ce Îl ascultă.
Tradus de Florin Vidu
foarte elocvent.!!!_DOMNUL sa va binecuvinteze.!!!
RăspundețiȘtergere