Ordinare

În  data de 19 Februarie a avut loc în biserica noastră ordinarea ca Prezbiter a fratelui Florin Banyoi

și ca Diacon a fratelui Raul Marc .

 

 

                 

 

 

                   Desăvârșire

De vei putea păstra o minte trează,

când toți pretinșii tari și-o pierd pe-a lor,

când cei din preajma ta nu încetează

să te acuze ca nepăsător;

 

de vei păstra încredere în tine,

când toți se îndoiesc de vorba ta;

de vei putea să-i ierți, căci știi prea bine:

aceste îndoieli se pot uita;

 

de-i aștepta și așteptând întruna,

tu nici o clipă n-ai să obosești;

mințit de-ai fi să nu slujești minciuna,

urât de-ai fi pe nimeni să urăști;

 

de nu vei căuta în mari înfrângeri

să pari mai bun, ca să câștigi o slavă

și nu-ți vei da nici aerul că sângeri,

nici vei grăi cu o înțelepciune gravă;

 

de poți visa, dar nu faci pe sihastrul;

de poți gândi, dar nu-ți faci scop din gând;

de poți privi Izbânda și Dezastrul

drept doi vicleni pe-aceeași treaptă stând;

 

de poți să-nduri când verbul ca un soare

rostit de tine-i măsluit de răi

ce-și fac din el o stea înșelătoare,

s-atragă pe creduli prin strâmbe căi;

 

de poți privi în țandări spulberată

lucrarea pentru care te-ai jertfit,

și te cobori s-o-nalți mai minunată,

chiar când unealta-n mâini ți s-a tocit;

 

de poți să uiți de tot câștigul tău

ce-ajută pe-alții ca un falnic far,

și-ades pierzându-l, să-l începi din nou

și nimănui să nu te plângi măcar;

 

de-i folosi și inima și nervii

și fibrele din care-ai fost urzit,

să le-ncununi ca floarea ierbii,

deși de mult puteai fi veștejit;

 

de urci mereu și crește-a ta credință,

când nu-ți rămân decât înfrânte oseminte

târâte doar de apriga voință

ce dârză-ți poruncește: Înainte ! ;
 

de poți să fii prietenul mulțimii

și totuși demn să nu o lingușești,

să stai cu regi pe treptele ‘nălțimii,

dar fără ca pe-ai tăi să-i părăsești;

 

când chiar cei dragi și dușmani cu duiumul

de te-au rănit și-i ierți, că-n fața ta

același preț au, însă din niciunul

să-ți faci un idol nu îți vei ierta;

 

când clipei scumpe strigi să stea în zbor,

să guști plăceri care gloatei nu sunt date,

și-n carul slavei treci triumfător,

atunci, în lung și-n lat, cât vântul bate,

pământ și cer pe veci ai dobândit;

atunci te porți ca Cel ce totul poate.

 

 

după  RUDYARD KIPLING