17 aprilie 2017

Lupta de pe cruce



         În zilele acestea cu toții am fost bucuroși de învierea Lui Isus, Mielul înjunghiat  pentru vina păcatelor întregii omeniri. Prin biserici, posturi de radio și televiziunea creștină din întreaga lume s-au cântat cântări și s-a predicat de felul în care a fost batjocorit, scuipat si crucificat. 
 
Disprețuit și părăsit de oamenii pentru care urma să moară, a suferit purtând cununa de spini și a fost crucificat între doi tâlhari.
 
 
         Totuși cea mai mare suferință a lui Isus nu s-a sfârșit pe cruce, ci lupta ce avea de dus era mult mai mare. El purta lupta în altă dimensiune dar se resimțea pe pământ, căci soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat. 
 
         Totul s-a întâmplat în momentul când Hristos a luat păcatele întregii omeniri asupra Lui cum este scris in Isaia 53:5 : “dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”
 
 
         Vă puteți imagina ce înseamnă păcatele omenirii, asupra Fiului lui Dumnezeu? Când noi care ne luptăm să facem binele, se întâmplă să cădem, conștiința ne mustră și plângem pentru greșeala noastră.
 
            Dar El cel neprihănit s-a făcut vinovat pentru cei nelegiuiți, atât de mult  că Dumnezeu Tatăl nu L-a mai putut privi. Părăsit de oameni și de Dumnezeu a strigat cu glas tare Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?
 
 
Pentru aceasta El pe Muntele Măslinilor s-a rugat zicând: “ Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine!”. Știa că va fi părăsit de Dumnezeu. Știa că lupta va fi prea grea, dar totuși a biruit. A învins boldul morții. 

HRISTOS A ÎNVIAT!!!
 
 
                                                                                      Autor

                                                                                  Teofil Cirjan

Un comentariu: