„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16); (vezi Efeseni 2:8-10)?
„Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:6b)?
„Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi." (1 Corinteni 15:3b); (vezi Romani 4)?
„Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." (Romani 5:8)
„Ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi." (Isaia 55:3)
„Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos." (1 Corinteni 3:11)?
„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi." (Fapt. 4:12)?
„Fără vărsare de sânge, nu este iertare." (Evrei 9:22)?
„Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui
26 Sămânţa adevărului • Aprilie 2011
Dumnezeu rămâne peste el." (Ioan 3:36)?
Isus a zis: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte." (Matei 12:30)?
Isus a zis: „Eu sunt calea" (Ioan 14:6)?
„DARUL fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:23); (vezi Romani 5:12-18; 1 Corinteni 15:22)?
„Oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile." (Fapt. 13:39)?
„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." (Romani 8:1)?
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1:12)? „Căci ştiu în cine am crezut." (2 Timotei 1:12)
Scriptura spune: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi- vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare." (Fapt. 3:19)?
Isus Hristos este Judecătorul întregului pământ? El a zis: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului." (Ioan 5:22)?
Că singura bază pentru a fi socotit neprihănit sau condamnat înaintea Lui este primirea sau respingerea Lui?
Că El a zis: „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu." (Ioan 3:18)?
„Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire." (Romani 10:10)?
Dumnezeu ne porunceşte: „Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie." (Marcu 1:15)
Evanghelia ne spune: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o... că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi." (1 Corinteni 15:1-4)
Dumnezeu ne promite că: „Oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile" (Fapt. 13:39).
„Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică." (Ioan 3:36)
Ce înseamnă să crezi în Fiul lui Dumnezu? „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1:12).
Spunând: În ascultare de porunca lui Dumnezeu, mă pocăiesc, aici şi acum, de toate păcatele şi cred în Evanghelia care spune că Hristos a murit pentru păcatele mele, a fost îngropat şi a înviat. Îl primesc pe Isus ca Răscumpărătorul meu, care mi-a purtat păcatele în trupul Său pe cruce (vezi 2 Corinteni 5:21; Galateni 3:13; 1 Petru 2:24), şi care are puterea de a ierta păcatele (vezi Marcu 2:10; Fapt. 5:31); ca Învăţător al meu căruia Îi voi supune toate gândurile mele (vezi Ioan 6:68); Călăuza mea, căruia Îi voi
încredinţa direcţia în care va merge viaţa mea (vezi Fapt. 9:6); Mântuitorul meu Cel înviat, care mă va păzi de orice cădere (vezi Iuda 24) şi mă va izbăvi (vezi Evrei 7:25); şi bazându-mă pe promisiunea lui Dumnezeu, cred că toate păcatele îmi sunt iertate şi că am viaţa veşnică.
Porunca lui Dumnezeu: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei! Amin." (2 Petru 3:18).
Mărturiseşte-L pe Hristos înaintea oamenilor ori de câte ori ai ocazia. (Romani 10:9)
Botează-te şi ia parte la Cina Domnului (vezi Fapt. 2:38-42; Luca 22:19; 1 Corinteni 11:26).
Studiază zilnic Scriptura (vezi 1 Petru 2:2; Fapt. 20:32; Fapt. 17:11).
Roagă-te zilnic şi ori de câte ori eşti ispitit. (vezi Luca 11:9-13; 22-40; 1 Tesaloniceni 5:17).
Leapădă din viaţa ta orice păcat şi ascultă de Cuvântul lui Hristos. (vezi 1 Ioan 1:7; Romani 14:23; Ioan 14:23)
Caută să ai părtăşie cu alţi credincioşi. (vezi Efeseni 4:11-16; Fapt. 2:42-47; Evrei 10:2425)
Lucrează pentru Hristos. (vezi Matei 25:1429)
Dacă se întâmplă să mai cazi în păcat, nu fi descurajat, ci mărturiseşte-ţi păcatul imediat, pocăieşte-te sincer, crede că Dumnezeu te iartă, şi mergi mai departe. (vezi 1 Ioan 1:9; Filipeni 3:13, 14)
Dorind sincer să cresc în viaţa mea de credinţă, potrivit poruncii lui Dumnezeu, Îl voi mărturisi deschis pe Hristos, voi păzi cuvintele Sale, voi citi zilnic din Cuvântul Lui, mă voi ruga regulat, voi căuta părtăşia cu poporul Său şi voi lucra în fiecare zi ceva pentru El.
Despre supunere
Înainte ca Dumnezeu să ne trimită în imensitatea şi frumuseţea lucrării sale şi să ne încredinţeze lucruri măreţe, trebuie să fim supuşi în totalitate voii şi gândului Său, în toate aspectele naturii noastre. Trebuie să fim supuşi în inimile noastre, în voinţa noastră, în cuvintele noastre, în firea noastră, în felul nostru de a face lucrurile; supuşi atât de mult, încât să devenim flexibili la toate scopurile şi planurile Sale. Trebuie să supunem acea asprime, duritate, atitudine critică, trândăvie, impulsivitate şi dorinţa de a face lucrurile în felul nostru, chiar şi în privinţa celor religioase. Convertirea nu va încheia această lucrare. Faptul că suntem în stare să spunem predici extraordinare pe tema lucrării de sfinţire, nu va garanta supunerea noastră, sau faptul că suntem la cârma unor tabere de studiu, conferinţe, şcoli biblice, sau că scriem chiar şi-o carte creştină, sau redactăm lucrări despre sfinţire, nu garantează că vom fi supuşi.
Trebuie să fim supuşi nu numai în opinia noastră, nu doar în gândirea noastră, nu doar în părerea pe care o au prietenii şi colegii despre noi, ci supuşi, încât ochiul pătrunzător al lui Dumnezeu să vadă prin noi, şi Cel Atoateştiutor să ştie că suntem supuşi. Dumnezeu trebuie să cucerească omul căruia îi încredinţează gândurile şi planurile Sale măreţe.
Duhul Sfânt trebuie să ne umple până la plinătate cu prezenţa Sa divină înainte de a ne folosi pentru cucerirea altor suflete. Domnul va începe să ne supună prin mijloace blânde, şi, dacă ne cufundăm de bunăvoie şi fără întârziere în gândurile Lui,
lucrarea va fi isprăvită; dar dacă avem inimi de piatră şi, va fi necesar, El se va folosi de mijloace dure ca să ne pună între „pietre de moară" şi să ne „macine" până când vom deveni pulbere şi astfel să ne poată modela, fără ca să mai opunem nicio rezistenţă scopului Său. Cea mai mare problemă întâmpinată în folosirea slujitorilor Săi, chiar şi a celor mai devotaţi şi adesea ajunşi la sfinţire, este faptul că ei nu sunt supuşi în totalitate şi în mod permanent, puterii lui Dumnezeu.
Trebuie să fim atât de supuşi, încât să ne oprim de a ne mai amesteca în treburilor altora, pe care Dumnezeu nu ni le-a încredinţat; atât de supuşi, încât să nu defăimăm numele slujitorilor lui Dumnezeu şi nici să înfigem sabia în creştinii care fac tot ce pot în lucrarea de slujire a Stăpânului; atât de supuşi, încât să ne putem ţine limba în frâu şi să umblăm în reverenţă cu Dumnezeu, să ne păstrăm privirile aţintite la Isus, să ne facem lucrarea, să împlinim voia lui Dumnezeu cu promptitudine şi dragoste, bucuroşi că avem un loc în Împărăţia Sa şi că putem să-I slujim în vreun fel.
O, grozav lucru este să fim cuceriţi în totalitate de Duhul Sfânt şi să ne afundăm, de la o depărtare de mii de kilometri de toţi şi de orice, în oceanul prezenţei lui Dumnezeu şi să lucrăm cu El în umilinţă, fără a ne mai poticni de nimeni, fără a mai fi irascibili, şi să acceptăm orice ar alege Dumnezeu să ne dea.
Când vom fi supuşi în ochii lui Dumnezeu, El va face minuni în noi.
sursa: Sămânţa adevărului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu