Puterea slăbiciunii
Cristina Olariu
Niciodată nu ești destul de tare, ca să fii tare. Uneori este
nevoie ca să ajungi foarte jos ca să înțelegi acest adevăr. Nu devenim
vulnerabili când ne confruntăm cu situații presante. Atunci doar ne
descoperim vulnerabilitățile.
Ne luptăm cu aceleași pofte. Ne ispitesc aceiași demoni. Ne dă victorie același Duh.
Acestea ar trebui să adauge foarte multă smerenie perspectivei noastre.
Suntem condiționați de oameni, de situații, de noi înșine. În cele mai bune planuri apar fisuri. În cele mai bune intenții putem eșua. În avântul de a croi dreptatea putem deveni fanatici și îngâmfați.
Dumnezeu vorbește la un moment dat în Ezechiel 30:31 despre o rană a Egiptului pe care nu o va lega, ca acesta să nu se facă puternic pentru a mânui sabia. O vindecare refuzată pentru a menține vulnerabilitatea Egiptului. Dumnezeu în mod intenționat a făcut ca să fie o verigă lipsă în tot sistemul, ca el să rămână fragil.
S-ar putea si noi să identificăm zone sensibile – ne luptăm cu boala, cu ineficiența, cu crize personale. Tot sistemul pare că stagnează. O slăbiciune inexplicabilă care nu poate fi soluționată nicidecum.
Pavel afirmă în mod paradoxal că în slăbiciune puterea lui Dumnezeu este desăvârșită.
Dumnezeu aranjează situațiile, ca să ne descoperim limitele. Doar așa pricepem că nu ne putem fi noi înșine suficienți, că suntem vulnerabili. Depindem de Cineva ca să putem înainta, care ne oferă vindecarea și pune la loc veriga lipsă.
Ești slab? Dumnezeu îți oferă toată puterea de care ai nevoie ca să împlinești scopul perfect pentru care te-a creat.
Ești tare? Dumnezeu îți spune să fii atent, ca să nu cazi. Dacă pericolul de a cădea te pândește, nu mai este o stare de siguranță și suficiență, ci un status de alertă și focalizare pe ceva care îți poate da stabilitate.
Să ai o părere cumpătată despre tine, înseamnă să știi că poți să te prăbușești oricând te uiți la tine. Dar poți merge nestingherit, cât timp ești focalizat pe Cristos.
Când mă văd dependent de Cristos, sunt tare.
sursa RVET
Ne luptăm cu aceleași pofte. Ne ispitesc aceiași demoni. Ne dă victorie același Duh.
Acestea ar trebui să adauge foarte multă smerenie perspectivei noastre.
Suntem condiționați de oameni, de situații, de noi înșine. În cele mai bune planuri apar fisuri. În cele mai bune intenții putem eșua. În avântul de a croi dreptatea putem deveni fanatici și îngâmfați.
Dumnezeu vorbește la un moment dat în Ezechiel 30:31 despre o rană a Egiptului pe care nu o va lega, ca acesta să nu se facă puternic pentru a mânui sabia. O vindecare refuzată pentru a menține vulnerabilitatea Egiptului. Dumnezeu în mod intenționat a făcut ca să fie o verigă lipsă în tot sistemul, ca el să rămână fragil.
S-ar putea si noi să identificăm zone sensibile – ne luptăm cu boala, cu ineficiența, cu crize personale. Tot sistemul pare că stagnează. O slăbiciune inexplicabilă care nu poate fi soluționată nicidecum.
Pavel afirmă în mod paradoxal că în slăbiciune puterea lui Dumnezeu este desăvârșită.
Dumnezeu aranjează situațiile, ca să ne descoperim limitele. Doar așa pricepem că nu ne putem fi noi înșine suficienți, că suntem vulnerabili. Depindem de Cineva ca să putem înainta, care ne oferă vindecarea și pune la loc veriga lipsă.
Ești slab? Dumnezeu îți oferă toată puterea de care ai nevoie ca să împlinești scopul perfect pentru care te-a creat.
Ești tare? Dumnezeu îți spune să fii atent, ca să nu cazi. Dacă pericolul de a cădea te pândește, nu mai este o stare de siguranță și suficiență, ci un status de alertă și focalizare pe ceva care îți poate da stabilitate.
Să ai o părere cumpătată despre tine, înseamnă să știi că poți să te prăbușești oricând te uiți la tine. Dar poți merge nestingherit, cât timp ești focalizat pe Cristos.
Când mă văd dependent de Cristos, sunt tare.
sursa RVET
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu